2009 a fost anul blocajelor pentru România: blocarea creditării, a privatizării, a justiţiei în timpul grevei magistraţilor, a pieţei imobiliare, a listărilor la bursă sau a constituirii giganţilor energetici de stat, a restituirii TVA către exportatori sau a plăţii de către stat a facturilor pentru lucrările comandate. Majoritatea acestor blocaje sau efectele lor vor continua şi în 2010 cu consecinţe nefaste pentru economie. Iniţial, în primele luni ale anului trecut politicienii spuneau despre împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi celelalte organisme financiare că este "o centură de siguranţă" pentru economia României. După care s-a ajuns la ideea că se iau cei 20 de miliarde de euro pentru deblocarea creditării şi lucrări în infrastructură. Dar banii au sosit în două tranşe şi nici creditarea nu s-a deblocat şi nici infrastructura nu a înregistrat vreun succes notabil.
LIPSA CREDITELOR
Afaceriştii şi companiile din mediul privat s-au plâns tot timpul anului trecut de lipsa finanţării economiei din partea băncilor şi de costurile prea mari ale creditării. Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), a declarat în nenumărate rânduri în 2009 că băncile nu pot ieftini creditele pentru micile companii, deoarece au oferit dobânzi prea mari la depozite şi până nu expiră perioada de acordare a acestora, nu pot fi reduse.
La începutul lunii noiembrie, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, urechea şi el băncile cu ocazia prezentării Raportului asupra inflaţiei. "Dobânzile la credite au rămas mult mai ridicate faţă de dobânda- cheie a BNR. La creditele în lei, normal ar fi să fie cu 1-2-3 procente, nu vreau să dau cifre exacte pentru că nu e rolul nostru acesta, dar cu câteva procente mici peste 8%, cât este rata de dobandă de politică monetară.
@N_
