"Ideea unei taxe pe averile mari este vehiculata si poate viitorul proiect privind taxarea va include si un capitol privind impozitarea averilor mari". Declaratia este, n-o sa credeti poate, a unui om de dreapta, liberal, ministrul Finantelor.
E drept, Sebastian Vladescu, promite ca anul acesta sistemul de impozitare nu va mai suferi schimbari, asa ca ar fi de presupus ca o astfel de taxa ar putea intra in vigoare abia, cel mai devreme, din anul fiscal viitor.
Acum sau mai tarziu, o asemenea ideea este inacceptabila in limitele filosofiei fiscale asumata de partidele aflate acum la guvernare si, pana la urma, nu sugereaza decat ca disperarea poate impinge la orice.
Taxa pe avere nu este o noutate. Ea functioneaza in diferite forme si cuantumuri in tari europene precum Franta, Spania si Danemarca. Dar niciunul dintre aceste state nu are cota unica de impozitare. Este, pana la urma, o chestiune de filosofie: cota unica sau impozit progresiv?
In 2005, Romania a ales cota unica. O decizie corecta care a dat rezultate spectaculoase: mii de locuri de munca scoase la suprafata din economia subterana si venituri bugetare suplimentare. Dar cota unica exclude, pana si in terminis, alte impozite de tipul celui pe avere.
Nu putem avea beneficiile tuturor tipurilor de impozitare. Daca PD-L considera cumva ca este momentul unei reveniri la cota progresiva de impozitare nu are decat sa isi asume aceasta decizie, recunoscand insa deschis eventuala abolire a cotei unice. E adevarat, un astfel de impozit nu ar viza doar banii, ci si casele, masinile, orice bunuri de mare valoare. Dar acestea sunt si acum impozitate si tot cu bani, teoretic impozitati, au fost cumparate, nu-i asa?
Pe de alta parte, un astfel de impozit pe avere este, prin excelenta, rezultatul unei viziuni de stanga, fiind specific statelor asa num
