În Uganda a crescut numărul sacrificiilor rituale. Cad capetele pe capete. Dintr-o dorinţă de bine colectiv. Ugandezii cred că nivelul de trai le creşte proporţional cu numărul decapitaţilor. Exerciţiul le-a adus convingerea că prin vrăjitorii şi ritualuri specifice se pot îmbogăţi rapid şi pot pune şi ceva de-o parte. Logica e evidentă. Cum e de aşteptat, ultimul ugandez va trăi foarte bine.

Experienţa care a dat roade în criza ugandeză e preluată fericit la poalele Carpaţilor. Impresionat de reuşita ugandeză, ministrul de Finanţe Sebastian Vlădescu a lansat ideea că ieşirea din criză ar putea debuta prin închiderea spitalelor. Cu bolnavii înăuntru. Ritualul va fi mai eficient dacă pacienţii nu vor fi anunţaţi înainte de demolare.

HONORIUS SCHIMBĂ OBICEIURILE

Partidele îşi caută cu îndârjire linia. Ideologia nu mai ţine, e labilă şi mai mult încurcă. Aşa că importantă a devenit linia de partid. Linia de partid are avantajul că ţine de cine deschide primul gura. Fiindcă Băsescu nu se mai arată interesat de grupare, în PD-L au început să mişune părerile. Dl Flutur declară că aşa e normal într-o democraţie avansată, fiecare cu a mă-sii. Cristian Preda, coleg de Bruxelles cu europarlamentarul Becali, se arată nemulţumit de criteriile de avansare în partid. Pomeneşte ceva de Boc, dar ţinta pare a fi Honorius.

Dar nu e nici Honorius. Ţinta e criteriul. Ţinta e criteriul de partid care i-a permis lui Honorius să facă pe deşteptul la o vârstă atât de fragedă. Sistemul care i-a dat prilejul să-şi arate dinţii pe afişele cât cearşaful lipite prin refugiile RATB. Dinţi cât lopata, albi, sub privirea aia dură de congresman. Treaba asta scoate din minţi. Până la americanul Honorius, privirile candidaţilor erau calde spre bleg, apropiate de suferinţa alegătorului. Honorius are faţa unui fermier care a reuşit în viaţă fiindcă gândeşte pozit