Schlumbergera este o plantă a cărei frumuseţe se observă doar iarna, atunci când se deschid florile sale minunate. Cunoscută popular drept Crăciuniţă, această familie de plante numără mai multe specii şi varietăţi. Cea mai răspândită la noi este cea cu floare siclam, dar în ultimii ani au apărut şi varietăţi cu flori albe, roze, roşii, galbene şi portocalii. Cu cât culoarea este mai clară şi mai puternică, cu atât florile sunt mai apreciate.

ATENŢIE, CAD FLORI!

Din păcate, plantele sunt foarte sensibile la schimbări ale factorilor de mediu, mai ales la schimbarea intensităţii şi direcţiei luminii, dar şi la curenţii reci. Florile apar direct pe crenguţe, nu au codiţe aşa încât să se poată mişca după lumină fără probleme. Aşadar, în efortul lor de a ajunge la mai multă lumină, florile practic se desprind de la locul lor şi cad. La fel se întâmplă şi cu bobocii, mai ales cei care sunt gata să se deschidă. Atunci când vă cumpăraţi o astfel de plantă încercaţi s-o transportaţi cât mai uşor la locul final unde doriţi s-o amplasaţi.

LUMINĂ ŞI RĂCOARE

Odată ajunşi cu ea acasă, căutaţi-i un loc luminos în care s-o puteţi lăsa în orice perioadă din an. Dacă are 13-15°C în acel spaţiu, e foarte bine, pentru că nu-i trebuie o temperatură mai mare. Căldura uscată de la sursele de încălzire ale camerelor îi dăunează: florile se trec mai repede, iar unele efectiv se usucă fără să fi ajuns la maturitate. Pământul cu care vine planta absoarbe destul de multă apă, aşa că există riscul să putrezească rădăcinile chiar şi dacă nu-i puneţi prea multă apă. Înainte de o nouă udare lăsaţi pământul să se usuce puţin. Este totuşi un cactus şi câteva zile de uscăciune n-o să-l omoare. În schimb, excesul de apă poate duce la moartea plantei. Aşadar, udaţi moderat cu cantităţi mici de apă şi asociaţi ritmul de udare cu temperatura spaţiului în care o ţineţi