Unde sunt japonezii? De ce nu sunt şi ruşi pe listă? Cine mai lipseşte din topul celor 100 de gânditori globali realizat de FP? Gânditorii care ne ajută să înţelegem ameninţările cu care ne confruntăm sunt la fel de căutaţi ca şi cei care explică succesul unei ţări.
Uitaţi-vă la ţările ale căror minţi sclipitoare sunt subreprezentate pe lista celor care au modelat dezbaterile din 2009 şi este clar că a înţelege cine nu este pe listă este la fel de revelator în legătură cu piaţa globală de idei ca şi a vorbi despre cei care sunt pe listă.
Poate că este doar o problemă de pondere. În definitiv, SUA şi Marea Britanie sunt în mod clar suprareprezentate, aşa că poate explicaţia este că lista îi favorizează pe cei care comunică în engleză.
Dar în lumea de astăzi, atunci când o idee atrage atenţia, ea devine disponibilă în engleză indiferent de limba în care a fost prezentată iniţial.
Televiziunea prin satelit şi Internetul nu au făcut decât să accelereze procesul prin care ideile locale ajung la o audienţă globală. Deci, dacă nu este limba, ce factori hrănesc producţia unei ţări de gânditori, ai căror idei să influenţeze decizii luate dincolo de graniţele ţărilor lor sau să schimbe modul în care lumea abordează o temă importantă? Puterea economică şi mărimea populaţiei par să conteze.
Recesiunea ideilor nipone
Cazul Japoniei arată că mai mult contează cultura unei ţări pentru abilitatea ei de a produce gânditori recunoscuţi la nivel global decât puterea ei economică sau numărul de locuitori. Indivizii ale căror argumente captează atenţia internaţională provoacă şi nu respectă ideile dominante. Dar cultura japoneză şi sistemul ei educaţional nu încurajează dezacordul şi confruntarea intelectuală.
Dar nici "cultura" nu poate explica în totalitate de ce Japonia lipseşte. În definitiv, în urmă cu câteva decenii gânditorii japonezi
