E amuzanta rau reactia asta, tot mai raspandita in randul membrilor partidului democrat liberal, de a zambi tamp in fata intrebarilor si atacurilor, indiferent de unde ar veni, si de a ridica din sprancene si umeri replicand scurt “cine, eu? Nu stiu, nu am vazut, nu am auzit, nu am facut….” In fata naturalului cu care ii vezi ca iti zambesc atunci cand neaga evidenta de sub ochii tuturor, iti vine si tie sa razi in final. E reactia de abandon in fata autistului, fie el mimat sau serios bolnav.
In acelasi registru zambeste Emil Boc atunci cand aude de criticile din interiorul partidului. Spune dansul condescendent – cine? ahh…. copiii aia mici, Preda si Voinescu? Ehh, trebuie sa mai creasca, sunt tineri, sa fim ingaduitori cu ei” Sau – care voce unica, dupa cum vedeti sunt cel putin doua… Ha, ha, ha. Asadar, nu avem nicio problema – suntem si buni si tari si mari si democrati si liberali si destepti si frumosi si cei mai curati si patrioti.
Mi-e si teama sa mai pomenesc aici si de marea blonda din Guvern. Oricum, acelasi autism este perfect intruchipat si de ministreasa atunci cand jurnalistii ii atrag atentia ca a intrat din nou in vizorul presei straine. “Cine, eu? Nu stiu, nu am vazut, nu am auzit. Am mai fost in vizorul presei straine pana acum?” Noooo doamna, nu ati mai fost decat prin gura jurnalistilor de la The Sunday Times si Die Wielt. Si EUobserver. Atat. Aveti dreptate, prostii suntem noi ca nu ne gandim ce inseamna cu adevarat sa fii in vizorul presei straine – adica, atunci si numai atunci cand fiecare ziar din lumea asta scrie despre tine. Pana atunci – cine, unde, cand? Numai prostii si rautati peste tot.
Videanu. Dansul este autismul intruchipat. Pe dansul il banuiesc ca sufera pe bune de boala, pacatul sau fiind acela ca nici macar nu incearca sa se trateze. Intrebati-l de criza. Veti vedea imediat cum reactioneaza. Care criza, un
