HALTĂ. WC-ul public din Gara de Nord este, de 20 de ani, afacerea cinstită a trei femei. Locul de tranzit ascunde poveşti şi dorinţe mâzgălite pe pereţi. Sursa: Vlad Stănescu
De două decenii e staroste peste buda de la clasa a II-a din Gara de Nord. A fost prima „privatizată” din principala gară a ţării. E specialistă în branşa WC-urilor publice. Şi-a făcut din igiena latrinelor de tranzit o afacere de familie mulţumitoare.
O cheamă Sanda Ion şi are în subordine trei femei care au grijă ca grupurile sanitare să fie folosite doar pentru ceea ce au fost create, cu decenţă şi nicidecum ca loc de întâlnire pentru pederaşti sau baie comunală pentru aurolacii din zonă. Pe mâna ei dreaptă o cheamă Luminiţa. Este din Titu şi de trei ani spală cu mândrie rahatul şi dezinfectează pisoarele din ultima redută a WC-urilor publice de modă veche.
Inventar de latrină
O dată pe lună, cele patru femei, care încearcă să ţină la un standard, măcar românesc, latrinele de la clasa a II-a din principala gară a ţării, se luptă cu niscaiva saci, a câte 30 de kile fiecare, de var cloros, başca alte zeci de kilograme de detartrant, detergenţi şi peste 600 de suluri de hârtie. Totul pentru confortul destul de precar al oamenilor din tranzit, aflaţi la ananghie fiziologică. Şi sunt câteva sute pe zi.
Doamna Sanda, Luminiţa şi alte două fete au în parohie şapte cabine la femei, patru la bărbaţi, cu scaune sau „turceşti”, două pisoare plus o cabină de duş. Taxa e de la 1 leu pentru o nevoie firească şi 6 lei pentru doritorii de un duş. Bărbieritul se taxează cu 2 lei. Plus 1 leu dacă se doreşte prosop şi săpun. Ultimii sunt extrem de rari. La urma urmei, cine şi-ar dori să facă baie în WC-ul de la Gara de Nord?
„Nu-i nicio ruşine să speli la rahat!”
La buda din gară, trei femei, plus şefa lor, lucrează 24 c
