Mai rar mi-a fost dat să văd un program TV de Revelion atât de... hai să nu zic prost, să zic neinspirat. Sau de-a dreptul imbecil.
Pentru că am avut timp, printre şampanii şi aperitive, să arunc un ochi îngrozit către micul ecran, acolo unde dezastrul se întâmpla la cote inimaginabile şi din păcate, cu o audienţă uriaşă, după cum aveam să aflu ulterior. E uşor de înţeles de ce principalele televiziuni comerciale au ales să ne manelizeze cu alde Guţă, Minune şi alţii din şatră: pentru supremaţia în topurile audienţelor.
Însă de ce trebuia ca toată „ţigăneala” (pardon) să se petreacă fix în noaptea dintre ani? M-am uitat pe câteva posturi străine, unde îmi mai limpezeam retina cu un concert, cu un spectacol, cu artişti MARI. Când telecomanda prietenilor atingea posturi româneşti, invariabil câteva acorduri de manea sau vocea hăuită al lui Negru bubuiau în difuzoare.
Cum nici retina şi nici timpanul nu suportau apariţiile respective, am preferat să ne refugiem din calea tăvălugului de prost gust pe acoperişul unui bloc, admirând jocurile de artificii. Ceea ce îmi pare mai grav este că românii se manelizează tot mai mult şi preferă ca, în noaptea dintre ani, să dea zdravăn din buric.
Ceea ce îmi pare la fel de grav este că televiziunile profită de această „slăbiciune” şi năvălesc într-o veselie cu producţii „pe gustul publicului”. Sper că această scuză nu o să mai ţină mult. Un caz aparte este cel al TVR, care se mai salvează cu arhiva de aur si cu scheciurile unor Caragiu sau Amza Pellea.
Drept dovadă, „minutul de aur” s-a concretizat în peste 3 milioane de români care au accesat postul public. Şi aici, Delia Matache a încercat să facă faţă concurenţei (ne) loiale a comercialului şi a arătat ce are ea mai frumos, pe lângă voce, adoptând o ţinută mai mult decât lejeră.
În zgomot de râsete înre
