Suplimentul „Écrans“ al cotidianului francez „Liberation“ a publicat un articol-portret al regizorului român Radu Mihăileanu. Regizorul român de origine evreiască evocă aventura vieţii sale de la momentul fugii în Franţa la succesul răsunător al ultimului film, „Concertul“.
Cu „Trahir" (1993), debutul în lungmetraj al lui Radu Mihăileanu (51 de ani), regizorul român câştiga deja premii la festivaluri internaţionale de film de renume mondial.
Mai citiţi şi:
Presa franceză: Radu Mihăileanu, un fost refugiat din regimul ceauşist, a devenit un cineast de succes
Tânărul care îşi petrecuse copilăria în Bucureşti jucându-se cu ţiganii din vecinătatea casei sale şi care fugise de regimul comunist în Franţa pentru a-şi urma chemarea spre cinematografie demonstrase, încă de la primul film, că talentul său justificase din plin exilul şi conţinea promisiunea unei cariere de invidiat.
Comedia pe fond de tragedie
La succes se ajunge cu paşi mici, dar siguri. Lista premiilor obţinute cu al doilea film, „Train de vie" („Trenul vieţii" - 1998), este considerabil mai lungă. Regizorul a primit distincţii nu numai din partea criticilor, ci şi, cele mai multe de altfel, din partea publicului, în Festivalurile de la Sundance, Sao Paolo, Cottbus. Următorul film, „Va, vie et deviens" (2005), nu a făcut decât să confirme regula.
Radu Mihăileanu realizează filme care plac tuturor categoriilor de spectatori. „Sunt un cineast de stânga, iubit de publicul larg, pentru că vorbesc despre valori simple, cum ar fi prietenia, solidaritatea, tandreţea, demnitatea umană", mărturiseşte regizorul publicaţiei franceze „Liberation" .
Şi mai e ceva. Trăsătura comună a filmelor lui Mihăileanu, devenită deja emblema unui stil, e amestecul fericit de dramă cu cel mai reconfortant umor. Viaţa e frumoasă şi tristă şi merită să râdem împreună cu ea. „Comedia nu are
