ÎNGRIJORARE. Tinerii care vor să devină dascăli se tem că măsurile pentru reformarea învăţământului preuniversitar le vor pune în pericol carierele didactice.

Viitorii absolvenţi de facultate şi licee pedagogice care vor să lucreze în grădiniţele şi şcolile din România se simt ameninţaţi. Dispariţia a 15.000 de posturi finanţate de la bugetul de stat, obligativitatea de a atinge numărul maxim de elevi pentru a forma o clasă şi „reforma curriculară” – toate sunt posibilităţi avute în vedere de Ministerul Educaţiei pentru a reduce din cheltuielile bugetare.

După ce termină între patru şi nouă ani de studii ca să devină educatori, învăţători sau profesori, tinerii îşi pun întrebarea dacă investiţia de timp şi energie pe băncile învăţământului de specialitate mai merită.

Abecedarul, pe fast forward

Adriana Stemate şi Denisa Buzdughină sunt eleve în clasa a XII-a cu profil pedagogic la Colegiul Naţional „Elena Cuza” din Bucureşti. Amândouă îşi doresc să lucreze ca educatoare, respectiv învăţătoare după ce termină liceul. Pot fi doar suplinitoare până îşi definitivează şi studiile universitare în ştiinţele educaţiei, la Departamentul pentru Învăţământul Primar şi Preşcolar din cadrul Universităţii Bucureşti.

Reducerea numărului de posturi finanţate de stat este, din punctul lor de vedere, dăunătoare mai ales copiilor. „Mai puţine posturi înseamnă mai mulţi copii într-o clasă, la un singur cadru didactic. Le explici mai bine dacă sunt mai puţini. Aşa, mai ales dacă au toţi întrebări, nu mai poţi parcurge nici programa în timp util”, consideră Adriana.

Denisa e de părere că actul educaţional în învăţământul de stat ar ajunge să fie inferior celui privat, unde clasele pot avea şi 10 elevi, iar învăţătorii ar avea timp să se ocupe de fiecare copil în parte. „Cu 25-30 de elevi îi ia învăţătorului o oră