Tânăra violoncelistă a Filarmonicii de Stat Arad ştie că munca, răbdarea şi meticulozitatea sunt trei dintre calităţile pe care un artist trebuie să le aibă.

Născută la Arad, dar purtându-şi paşii o vreme şi în capitala Banatului, Cristina vede în experienţa ei anterioară Filarmonicii din Arad un plus în formarea sa ca artist. „Mi-a fost de mare ajutor faptul că am colaborat cu alte orchestre, printre care şi cu cea din Timişoara. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar în ceea ce priveşte publicul timişorean, se poate observa un grad mai ridicat al educaţiei culturale”, mărturiseşte Cristina. Cursurile de muzică de cameră pe care Cristina le-a susţinut în Anglia au ajutat-o enorm în începutul carierei sale de violoncelistă.

De la flaut la pian şi la violoncel

Povestea Cristinei a început pe la vârsta de şapte ani, când tânăra arădeancă a făcut îndeaproape cunoştinţă cu pianul, instrument care nu i-a stârnit atât de mult interesul precum a făcut-o apoi violoncelul. „Îmi doream foarte mult să fac flaut, dar situaţia a fost cu totul alta şi am studiat pianul. Atunci am realizat că la pian e concurenţa mult mai acerbă decât la violoncel, plus că şi lipsa instrumentului acasă mă făcea să pierd mult”, spune Cristina. Diferenţa dintre cele două instrumente a determinat-o pe tânăra artistă să aleagă violoncelul. „Pianul e un instrument mult mai temperat. La cele cu corzi, fiecare milimetru contează”, povesteşte tânăra.

Concertele şi turneele alături de orchestra Filarmonicii din Arad i-au deschis Cristinei noi orizonturi cu privire la muzică. „Din acest an predau violoncelul la Liceul de Artă din Arad. Ceea ce mă surprinde este lipsa iniţiativei de a îndrepta copiii spre cultură. Muzica, gustul Filarmonicii şi al spectacolelor le prinzi de mic, nu le regăseşti când eşti mai în vârstă. Iar viitorul nostru, al artiştilor, este publicul tânăr”,