JOB. Ioana Ciobanu vinde lozuri în Cişmigiu de 18 ani. A dat apartamente şi maşini, dar ea n-a câştigat niciodată. Sursa: Codrin Prisecaru
De 18 ani, o găseşti în fiecare zi, de la zece dimineaţa până la şase seara, lângă Podul Mare din incinta Parcului Cişmigiu. Nu contează că afară sunt minus 5 grade Celsius sau caniculă de 40 de grade la umbră. Sâmbăta şi duminica, o prinde pe poziţie şi ora zece, noaptea.
Stă la o măsuţă de fier, pe un scăunel rabatabil. Practic, e parte a patrimoniului local, un fel de monument istoric recent al Cişmigiului. “Ia lozu’, că iei molozu’!”, îi îndeamnă şugubeaţă pe plimbăreţi. O cheamă Ioana Ciobanu şi este printre ultimii vânzători de loz în plic volanţi ai Loteriei Române.
Tanti Ioana, „monument istoric” în Parcul Cişmigiu
După 18 ani de meserie, tanti Ioana, cum îi zic clienţii fideli, a obosit. O dor picioarele şi şalele de la atâta stat în aer liber. Pe un crivăţ aspru, de început de ianuarie, zgribulită toată, a venit la locul ei, de lângă Podul Mare, din Cişmigiu şi, în două ore, a avut un singur client. Şi ăla doar cu un loz de doi lei.
La 56 de ani, tanti Ioana face parte deja din peisagistica parcului. Nostalgicii locului o includ printre simbolurile grădinii bucureştene, alături de „Rotonda scriitorilor”, „Colţul micro - biştilor”, „Buturuga” sau vestita cârciumă Monte Carlo. Un cântecel din anii ’70 avea ca refren: „E omul cu toneta/ Un magazin foarte mic/Aceasta e reţeta/ Câştigi la loz în plic!”. Parafrazând melodia, cine nu o ştie pe nume îi spune „femeia cu toneta”. Îi place să spună despre ea însăşi că: „Livrează bucuria la plic”.
Din 400 de vânzători ambulanţi au mai rămas 40
În ’92, când s-a angajat la loterie, avea peste 400 de colegi, la fel ca ea, vânzători de loz în plic ambulanţi. Astăzi, au rămas mai puţin de 40, maj