În afara activităţii literare apreciate la nivelul Uniunii Scriitorilor, autoarea a reuşit să aducă în prim-plan evenimentele artistice şi cultura scrisă.

Este un punct de referinţă pentru cultura severineană şi nu numai. Începuturile scriitoriceşti se conturează în vremea gimnaziului, încadrate de chemarea sa spre poezie şi de severitatea constructivă a unei profesoare. „Pasiunea pentru carte, pentru poezie, a apărut din senin. Nu-ţi poţi da seama când anume s-a întâmplat. Te-a lovit şi gata. Ştiu doar că îmi plăcea foarte mult să citesc, până în clasa a opta, când m-am îndrăgostit de poezia lui Ion Heliade Rădulescu şi m-am trezit că scriu. Mi-am luat un caiet pe care l-am umplut cu poezii pe parcursul unui an întreg. Arătându-l profesoarei mele, mi l-a aruncat la gunoi, lucru ce mi-a marcat evoluţia ulterioară. Atunci mi-am dat seama că trebuie să tratez lucrurile serios şi să scriu calitativ, nu cantitativ. Cred că a fost destinul“, povesteşte scriitoarea.

A contribuit la renaşterea culturală a oraşului

Ileana Roman a debutat în 1968, cu „Naşterea Zeiţei“, un volum extrem de apreciat, apărut sub egida prestigioasei colecţii „Luceafărul“. După un debut mai mult decât reuşit, nu a mai fost lăsată să publice timp de 11 ani. A rămas însă printre cărţi, lucrând la biblioteca regională din Craiova, până când, aşa cum spune, Dunărea a chemat-o acasă, în Severin. Aici a devenit directorul bibliotecii din oraş, funcţie în care a rămas timp de şase ani. Încă din 1984, este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

După 1990, preocupările Ilenei Roman au depăşit graniţele poeziei. „Tot ceea ce am făcut după 1990 a fost pentru a recupera ceea ce acest oraş a pierdut în timpul comunismului. Tot ce a lipsit am încercat să aducem la suprafaţă. Nu aveam reviste, festivaluri, stăteam foarte slab în domeniul culturii“, ne spune Ileana Rom