Un curent contrar politicii afişate, un curent despre care am putea discuta: localizarea furibundă a distracţiei. Nu mai există decît foarte puţine muzici, comici, actori, chiar scriitori europeni, cultura populară trece graniţele mai greu, deşi aparent nu e nevoie decît de un click. Un articol interesant preluat de presseurop.eu vorbeşte despre această situaţie ciudată.
În afara ştirilor, Europa lipseşte cu desăvârşire de pe micul ecran. Divertismentul este, în cele din urmă, o afacere internă, pentru a nu spune regională. În vreme ce tinerii de astăzi cresc într-o lume în care statele seamană din ce în ce mai mult a regiuni decât a naţiuni, televiziunea nu reflectă neapărat această realitate. Este probabil o problemă de cifre: pe vremea când invitaţii străini intrau în reţeta unei emisiuni de succes, nu exista concurenţă privată. Puteam invita trupa Monty Python sau pe solista Milva [vedetă italină a anilor '60] pe scenele germane şi puţin conta dacă traducerea mediocră a interviurilor ducea la pierderea câtorva spectatori.
Astăzi trăim un veritabil paradox: în timp ce responsabilii politici trebuie să se înţeleagă cu colegii lor europeni cât mai repede posibil şi să le acorde încredere deplină, opiniile publice sunt incapabile de a reţine numele vreunui lider european şi nu pot cita nici un artist sau personalitate dintr-o ţară vecină. Chiar cititorii interesaţi de Europa sunt stupefiaţi că nu pot recunoaşte faţa nici unuia dintre artiştii, muzicienii sau actorii care ocupă prima pagină a revistelor din ţările vecine.
Postul TV cultural franco-german Arte serveşte aici de scuză, făcând din Europa subiectul unui post de televiziune specializat. Fiecare ţară acţionează ca şi cum televiziunea ar trebui să protejeze cetăţenii de consecinţele concrete ale Uniunii Europene. Dacă se întâmplă ca Angela Merkel să apară la televiziunea franceză – una din
