Ei, acum că ne-am mai liniştit şi noi, pot să revin şi la poveştile de viaţă de zi cu zi, sau, mă rog, în acest caz, de noapte cu noapte.

Am ales anul acesta, pentru a petrece noaptea dintre ani şi zilele care o înconjoară, Florenţa. Ah, Florenţa! Arhitectură frumoasă, artă, restaurante bune, hoteluri boutique şi modă inspirată! Doar să nu petreceţi revelionul acolo, pentru că, în materie de distracţie, oamenii au cu totul altă definiţie decât cea la care mă aşteptam.

Ca să nu ajungem în noaptea de revelion să umblăm pe străzi prin ploaie fără a avea ceva aranjat, ne-am documentat temeinic pe internet despre cluburile din Florenţa, pentru a rezerva din timp un bilet de intrare. Am ajuns la două finaliste, conform cronicilor făcute pe net, dar şi recomandărilor cunoscuţilor. Una dintre ele, club Cavalli (ca în casa de modă, pentru că italienii ăştia creatori îşi fac şi cluburi şi restaurante, ba chiar şi hoteluri – chiar şi în Burj Dubai va exista un hotel Armani). Cam kitschos, totuşi, pe lângă fiţos şi, din poze, populat de persoane ceva mai trecute decât noi, ca vârstă. Aşa că am optat pentru a doua variantă, Saschall, un club – discotecă dacă vreţi, ceva gen Ibiza.

În noaptea de 31, după ce ne-am luptat cu ceilalţi clienţi ai hotelului pentru un taxi şi am înfrânt datorită numărului mare al membrilor grupului nostru, am ajuns la intrarea în club. Coadă. Puşti, în jurul a 20 de ani, puştoaice fardate sclipicios, cocoţate pe tocuri şi eventual cu pene în păr. Bodyguarzi fioroşi. Am încercat, la provocarea unei prietene, să îl fac pe unul dintre fioroşi să zâmbească, zâmbindu-i la rândul meu. Am reuşit să smulg o grimasă, aş zice mai degrabă înspăimântătoare. După procesul de screening de la intrare şi aplicat ştampila pe mână, suntem conduşi la masă. Unde…nu stăteam singuri, în ciuda preţului biletelor, ci cu patru tineri napoletani. Club, club