Fără îndoială că 2010 va fi un an greu: vor continua închideri de fabrici, disponibilizări de personal, vor fi lovite multe venituri. Rămâne însă o mare speranţă: că în acest an vom avea parte de relansarea economiei. Fie şi numai cu o creştere de 1,3%, cum sună prognozele oficiale.

Ar merita totuşi, în 2010, să fie forţat şi un salt calitativ al PIB-ului, care să fie adăugat sporului cantitativ. Fapt posibil numai dacă am obţine o creştere economică sănătoasă. Bazată pe concurenţă, pe competitivitate şi pe eficienţă. Altfel, fără restructurare, fără organizarea inteligentă a muncii şi a sistemului intereselor, a da drumul la creştere... pentru creştere ar însemna să ne încărcăm cu un nou focar de inflaţie.

Sigur, mai mult PIB înseamnă mai multe valori adăugate. Un plus deci, chiar şi numai de 1,3%, de producţie de bunuri şi servicii. O creştere economică mai mare. Şi mai multe resurse de redistribuit. Dar mai mult PIB n-ar însemna neapărat condiţii de viaţă mai bune.

Dacă producţia de bunuri şi servicii ar continua să fie în multe, în foarte multe companii orientată cu spatele la populaţie şi la piaţa de consum, cum ni s-a întâmplat de multe ori, plusul de valoare adăugată n-are cum să ne aducă bunăstare. Dimpotrivă, bunăstarea s-ar împuţina şi mai mult.

Companiile - îndeosebi cele de stat, care-şi permit luxul să fie nerentabile - ar obliga populaţia şi societăţile comerciale competitive, aşa cum au făcut-o ani de-a rândul, să le subvenţioneze indolenţa, nepriceperea şi risipa; iar cele cu capital privat ar risca falimentul.

Soluţia? Numai strădania de a transmite societăţii un mesaj clar: "Priviţi, noi facem ceva concret ca să ne schimbăm, să producem mai bine, mai ieftin. De ce să cumpăraţi produse din import, când ale noastre sunt superioare celor străine?"... Dar ca să vândă ce produc, în regim concurenţi