Ce sanse are o reforma in acest domeniu? In epoca victoriana, Raj-ul, administratia imperiala britanica din India, numara in jur de 900 de functionari. Doar 900 de oameni si o armata de 70.000 de soldati asigurau guvernarea unui teritoriu imens (la aceea vreme, posesiunile coloniale britanice din regiune mai includeau, in afara de India de astazi, Pakistanul, Afganistanul si Bangladesh si peste 250 milioane de locuitori. Fara a avea la dispozitie retele de calculatoare sau telefoane, chiar daca existau, e drept, o retea extinsa de telegraf si una de cai ferate. Comparati aceste cifre cu realitatea de astazi din administratia publica romaneasca. De exemplu, Primaria Iasi are in jur de 1300 de angajati. Poate nu toate posturile sint ocupat, dar atitea sint normate. Si pentru a evita orice confuzie, aceasta cifra nu include politia comunitara. Unii ar putea spune ca altul este contextul actual, ca serviciile oferite de autoritatile locale sint semnificativ mai extinse. Se poate, dar e doar partial adevarat. Altfel nu am avea diferente atit de mari in ceea ce priveste numarul personalului angajat in primarii si alte institutii in orase de dimensiuni comparabile din tara. De pilda, Primaria Cluj are in jur de 850 de salariati, cea din Timisoara - circa 600, iar in Brasov sint mai putin de 400 de functionari. O astfel de analiza e cu atit mai relevanta in perioada actuala, in care una dintre temele majore la ordinea zilei este reducerea numarului de angajati bugetari. O prima observatie e aceea ca, in sine, termenul de bugetarrisca sa creeze destule confuzii in contextul acestei discutii. Pentru ca trebuie facuta o distinctie clara intre personalul angajat in administratia publica centrala si locala si cel din invatamint sau sanatate, de exemplu. Chiar daca toti sint platiti din fonduri publice, abordarea ar trebui sa fie din start diferita. Probabil ca, din punct de veder