Am cautat-o, vreo săptămână, la telefon pe doamna (domnişoara) Ruxandra Brutaru, directorul general al TAROM. Cu nesimţirea specifică parveniţilor – că doar n-o să cred că domnia sa a ajuns în acest fotoliu pe baza altor merite decât acela de a fi fiica unui fost director al unei instituţii ce colcăie de conexiuni bazate pe cumetrie de diferite grade - doamna Brutaru n-a catadixit să răspundă. Probabil că dânsa răspunde doar telefoanelor care vin din susul schemei ministerului păstorit de cel care a numit-o şi care are şi el niscai antecedente aeriene, pe care le-a evocat în numeroase rânduri. Doream să-i exprim doamnei directoare o chestiune legată de oportunităţile pe care le prezintă pentru instituţia sa evenimentul EXPOZIŢIEI MONDIALE din acest an de la Shanghai, unde România participă cu un pavilion de excepţie şi cu programe care implică prezenţa unui număr considerabil de protagonişti şi de observatori sau spectatori.

Pentru o instituţie care a încheiat în mod catastrofal anul, ar fi putut fi o gură de oxigen. TAROM, în cel de-al 55-lea an de existenţă a sa, a înregistrat un nivel-record al pierderilor: peste 20 milioane de euro! În tot acest an, avioanele TAROM au zburat pe jumătate goale, şi în cursele externe şi în cele interne. Atunci când ministrul Berceanu a numit-o şefă peste TAROM, în Ianuarie anul trecut, proiectul prioritar al conducerii companiei a fost acela al eficientizării activităţii. Cum s-a eficientizat se vede din rezultatele economice. Compania TAROM are o considerabilă tradiţie de „căpuşare” a propriilor activităţi. Ea funcţionează pe principiul pe care funcţionează şi statul român: indiferent de condiţiile din piaţă, ea păstrează încărcătura supraponderală de personal şi de cheltuieli indirecte. De-alungul timpului TAROM a renunţat la rute importante considerate prea costisitoare – dar nu din cauza exploatării, ci din aceea a