Dragi cititori, dupa lungi, dureroase deliberari, am optat pentru vaccin. Ce-o fi o fi! Deocamdata, ma simt excelent. Iar daca va fi sa fie, totusi, nu voi fi eu nici prima, dar nici ultima victima din nenumaratul sir al victimelor stiintei medicale. Ca tot omul, mi-am facut si eu vaccinul anti-gripal. Am stat la o coada interminabila, vreo trei ceasuri si mai bine. Daca nu ma recunostea cineva, un vechi amic medic, as fi asteptat si mai mult. Injectia propriu-zisa a durat, fireste, trei secunde. Nu doare, dar lasa un loc sensibil, de o culoare vinetiu-purpurie, pentru o zi, doua. Dupa acest interval de incubare, pielea incepe sa se usuce si sa te manince usor. Nu ai voie sa te scarpini. Trei cadre medicale m-au avertizat cu privire la acest punct. Dupa ce trece mincarimea, apar niste umflaturi bubonice, niste scrofule de aspect gelatinos, pentru a ma exprima ales, ca de scabie. In umflaturi se aduna treptat un lichid tulbure-vitros. In acest moment, daca scrofulele nu se deschid de la sine, pentru a elibera umoarea apatoasa (si tulpinile virusale), e nevoie de o benigna interventie chirurgicala. Nu trebuie sa va fie teama. Incizia nu poate avea mai mult de doi centimetri adincime si de zece in lungime. Prin aceasta incizie, corpul elimina, in sfirsit, acizii virusurilor si ramasitele rugoase ale gripei. De acum inainte, orice pericol aproape ca a si trecut. E necesar, fireste, un atent control medical. Am aflat toate aceste detalii teoretice din mai multe surse. A fost, in primul rind, discutia din timpul chinuitoarei asteptari. Un domn pensionar, fost profesor medicinist si reputat specialist virusolog, ne-a citat cu generozitate citeva studii din reviste de specialitate britanice, daneze si germane. De exemplu, un grup de cercetatori de la cunoscutul laborator experimental din Crimsonshire, condus de dr. Gail Morriarty, care a realizat in lunile septembrie decembr