Andrei Şerban regizează spectacolul „Strigăte şi şoapte“ la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Adaptarea în teatru a filmului omonim al lui Ingmar Bergman va avea premiera la 24 ianuarie şi repetiţii cu public, între 20 şi 23 ianuarie.

„Adevărul": Aţi ales un scenariu după care Bergman a creat o capodoperă. Veţi schimba total perspectiva sau veţi reda cât mai mult atmosfera din film?

Andrei Şerban: Am pornit de la o nuvelă pe care Bergman a scris-o, un fel de scenariu iniţial. În aceasta, el descrie atmosferic mişcarea personajelor, sunt scene ca cele din film, dar tratate puţin altfel. Şi, în timp, această nuvelă a suferit modificări. La final, unele secvenţe au fost montate într-o ordine diferită. Noi încercăm să urmăm evoluţia lui Bergman, să vedem cum a simplificat, cum a ajuns la esenţă, la montaj, cum a şlefuit în piatră, ca Brâncuşi. Bergman devine el însuşi personaj în spectacol (va fi jucat de un mare actor, Bogdán Zsolt).

Împreună cu scenografa Carmencita Brojboiu ne imaginăm cum lucra el cu aceste actriţe deosebite, ca şi cum am privi prin gaura cheii ca să intrăm în laboratorul secret de creaţie. Semnând adaptarea cu Daniela Dima, ne-am folosit de fragmente din autobiografia lui Bergman, „Lanterna magică", pentru că acolo el descrie candid legătura directă dintre viaţa şi filmele sale. A şi spus: „Când regizez în teatru, regizez vorbele altora, pe când în film îmi regizez propriile mele cuvinte", care vin din experienţa, din coşmarurile, din visele lui. Personajele pe care le pune în scenă sunt de fapt diferite aspecte ale lui, „sunt vocile mele interioare". Sinceritatea absolută a jocului celor patru actriţe are legătură cu ceva ce se reflectă şi transpare din el însuşi.

De ce Teatrul Maghiar din Cluj?

Pentru că, deşi am lucrat foarte bine cu mulţi actori români (cel mai recent cu mari actriţe la „Bulandra", în „Lear"-