O familie de nevazatori a descris cum se descurca intr-o societate plina de prejudecati si ignoranta. V-ati gindit vreodata sa mergeti cu ochii inchisi pe un trotuar strimt si plin cu masini parcate? Ce credeti ca le-au spus reprezentantii magazinelor cind au cerut produse in rate, ca toata lumea care are un venit stabil? cum credeti ca se poarta cu nevazatorii unii soferi de autobuz? Cum ii trateaza semenii lor cind ii vad pe strada de mina? Sint tineri, frumosi, au toata viata inainte, dar sint ignorati de societate si discriminati de semenii lor. Au avut ghinionul sa se nasca cu o boala incurabila, si acum sufera zilnic de pe urma acestui lucru, cu toate ca au o tarie de caracter si o dorinta de a lua viata asa cum este cum rar intilnesti. S-au nascut fara vedere si au invatat sa se descurce singuri inca de mici. Au avut intotdeauna sprijinul familiei, dar multi dintre cei din jur i-au catalogat sec „handicapati", si i-au respins. In rindurile de mai jos, „Ziarul de Iasi" va prezinta povestea interesanta a sotilor Lacramioara si Florin Nenita, doua persoane care pot oferi adevarate lectii de viata. In loc sa se resemneze in fata intunericului care-i inconjoara, ei au ales sa lupte atit cu prejudecatile celor din jur si sa se bucure de inceputul fiecarei zile in parte. Si-a pierdut din nou vederea odata cu radiatiile de la Cernobil Lacramioara s-a nascut la Bogdanesti in urma cu 35 de ani. Mai are trei suroruri si trei frati, dar ea este singura din familie care nu vede. Florin este din Birlad. Are 31 de ani, doi frati si o sora, si la fel ca si sotia, el este singurul nevazator dintre rudele sale de singe. Asa s-au nascut. Lacramioara a avut totusi sansa sa vada lumina zilei, dar asta pentru scurt timp. "Am fost oarba pina la 6 ani, cind am fost operata la ambii ochi. A reusit doar operatia de la ochiul drept. Am reusit sa vad cit de cit timp de 6 ani, dar apoi au