Intreaga lume a fost socata vineri, cand au aparut primele vesti despre atacul terorist comis asupra delegatiei echipei nationale de fotbal a statului Togo. Sportivii, care nici nu stiau poate de conflictul din enclava Calabinda, au devenit tinte dintr-un motiv cat se poate de simplu, expunerea media fantastica pe care o au.
Aripa armata a Fortelor de Eliberare din Cabinda (FLEC) a revendicat ulterior atentatul, motivand ca atacul a fost dat "contra fortelor armate angoleze, care escortau nationala statului Togo", insa nu incape indoiala ca adevaratele tinte au fost jucatorii. Cu cat ar fi fost mai faimosi, cu atat ar fi fost mai bine pentru rebeli.
Surprinzator, sau poate nu daca ne uitam la intreaga politica a FIFA sub conducerea lui Sepp Blatter, apele s-au linistit surprinzator de rapid. Un atentat de o asemenea amploare si incapacitatea fortelor de ordine angoleze de a asigura securitatea delegatiilor oficiale ar fi trebuit, poate, sa-i faca pe mai-marii fotbalului mondial sa se gandeasca la o eventuala amanare/anulare/mutare a acestei editii a Cupei Africii pe Natiuni.
N-a fost insa asa, toti conducatorii grabindu-se sa "dea asigurari" ca intrecerea se disputa dupa calendarul stabilit, singura parte care a avut de suferit fiind chiar echipa nationala a statului Togo, care nu va participa la CAN 2010. Impuscati si trimisi acasa, am putea spune.
Evenimentele, si asa extrem de grave, apar in o noua lumina daca ne gandim ca in aceasta vara, Africa de Sud va gazdui turneul final al Campionatului Mondial de fotbal. Foarte multi sportivi, foarte multi oficiali, incredibil de multi turisti-spectatori - toti acestia pot deveni usor, dupa cum ne demonstreaza exemplul angolez, tinte pentru oricine are o arma si o cerere mai mult sau mai putin intemeiata.
Din nou, de la varful forului mondial se dau asigurari pest
