Muzicologul Dumitru Avakian arată, pentru EVZ, care sunt aşteptările muzicale ale deceniului următor pe scenele din România şi punctează atât hibele din educaţia publicului, cât şi pe cele organizatorice, din instituţii, care ar merita corectate.
E firesc ca acum, la sfârşitul primului deceniu al secolului, să gândim asupra perspectivelor muzicale ale deceniului următor. Într-o perioadă atât de scurtă nu vor interveni schimbări mari nici in ce priveşte creaţia şi nici percepţia. Poate doar în ce priveşte mijloacele comunicării între creator şi ascultătorul consumator.
Tehnica poate fi surprinzătoare de la un moment la celălalt. Atât cea de înmagazinare cât şi cea de redare a sunetului a spectacolului sunetului în spaţiul public, în spaţiul intim.Privind din aproape în aproape nu poţi să nu observi că există priorităţi ale momentului, că există priorităţi de lungă durată.
Şantiere, cu probleme
La noi? La Bucureşti? Ne-am bucurat lunile trecute de redeschiderea, de înnoirea Studioului de Concerte din str. Berthelot. Dar acustica, aspectul esenţial al sălii de concert, a fost dereglată. Iată un aspect ce trebuie rezolvat; în mod imperios. Reinstalarea orgii, reamplasarea panourilor reflectorizante ale sunetului sunt aspecte ce trebuiesc rezolvate cu ajutorul specialiştilor. Căci de la înfiinţare şi până anul trecut, dintre toate sălile de concert din ţară, Studioul de Concerte Radio a fost incinta cu acustica cea mai egală. Pe o direcţie similară, aşteptăm cu îngrijorare şi cu speranţe intrarea în refacere a clădirii Operei bucureştene. Ştim, şantierul va fi extins pe o perioadă de câţiva ani. Este o incintă cu probleme privind formarea şi direcţionarea sunetului. La nivelul fosei orchestrei, la nivelul scenei.
Există, oare, în acest moment, proiecte coerente privind rezolvarea acestor aspecte la nivelul exi
