„Lumina naşterii Mîntuitorului să pogoare în sufletele voastre, să vă inunde cu evlavie viaţa, Dumnezeu să sădească în inimile voastre sămînţa speranţei şi să vă împărtăşiţi din izvorul iubirii creştine!“ Cunoaşteţi, nu se poate să nu fi primit zeci de astfel de urări copleşitoare! Altele sînt mai „filozofice“, ca de pildă: „Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea din suflet, iar căldura din inimă! Vă doresc să aveţi parte de toate, alături de familie şi cei dragi!“. Sau: „Pentru că viaţa este o piesă de teatru minunată, să vă jucaţi rolul cu înţelepciune şi să aveţi un 2010 cu sănătate, realizări şi iubire!“. Unele sînt simple şi la obiect, ca de pildă steluţele UE înconjurînd un „La mulţi ani 2010!“. Altele sînt de-a dreptul „complexe“: „Un nou an 2010, care să vă aducă: constanţă prin forţa echilibrului în acţiuni, primordialitatea ca factor de permanenţă a înnobilării spiritului, sănătate ca vector menit să genereze în stabilitate perpetuă belşugul, armonie ca liant al relaţiilor interumane şi fericire ca stabilitate aducătoare de binefacere!“. Curat sinergia faptelor!... Şi lista ar putea continua mult şi bine, după cum am văzut cu toţii în aceste zile.

Ce au însă în comun toate aceste urări?

Desigur, toate sînt electronice (anul acesta am mai primit doar trei cărţi poştale!). De asemenea, toate au un stil care ar merita o analiză filologică detaliată. Dar cel mai important lucru este că, de fapt, ele nu ţi se adresează ţie! Toate – sau aproape toate – sînt rezultatul unui click care face transferul de pe o listă generică de mesaje spre o listă generală de adresanţi. A, uite, Ionescu ce-o mai fi făcînd? Hai să-i trimit şi lui un mesaj! – şi click, Ionescu primeşte o urare. Aceeaşi ca şi ceilalţi din memoria mobilului sau a calculatorului. Ionescu devine astfel un click printre altele, beneficiind şi el de „izvorul iubirii creştine“ sau de „sănă