Aveam nişte restanţe. Am tot primit linkuri de la tipi luminati care analizau trecerea presei online. Eu vreau sa traiesc din scris, nu din vindut scrisul. De aia sint angajat si nu fac afaceri proprii. Nu am cap de business si nu vreau in viata asta sa “produc”, vreau sa scriu si sa traiesc din asta punct. Unul dintre reprosurile blogarilor catre jurnalistii traditionali: “sa vedem ce faceti singuri”.
Pai, scuzati, dar eu respect ca si voi aventura individuala pe blog, dar fara conditionari imediate economice – unul care dimineata scrie si dupa-amiaza numara unicii infrigurat si vrea sa-i vinda – sorry, asta mi se pare un vis trist, de ce sa vrei asa ceva. Chit ca probabil vom ajunge multi sa facem asta. Dar măcar atunci cînd ne enunţăm dorinţele să o facem îngrijit.
Sint atitea bloguri misto fara multi cititori, fara publicitate, dar cu mult creier – pe aia as vrea sa-i platesc cumva pentru ca exista, nu pentru citi unici fac. Alergatorii dupa trafic sint previzibili si deprimanti – eu insumi mai dau cite o din asta, vrind nevrind. Dar nu atunci mă consider în formă.
Un sfat pentru migrarea spre online precum ăsta:
Iar ca să ai succes pe online (iar succesul nu se face, ci se obţine! – aviz cui se simte), trebuie să ştii să oferi atît cantitate, cît mai ales calitate. De preferat, să ştii să le îmbini cît mai bine pe amîndouă. (subiectiv)
zău, e inocent şi simpatic, dar suferă de ceva grav. Băi, nene, ne interesează doar o feliuţă de caşcaval, nişte bani. Ce poţi face online e echivalent cu ce bănuţi poţi face online. Păi aici e simplu, ăia mai insistenţi şi cu nas bun pentru bani vor cîştiga mai mult. am lămurit-o? Voi căuta întotdeauna să scriu chestii care să intereseze fără să simt că fac compromisuri majore. Şi mă interesează ce subiecte, ce realităţi vor fi sufocate de obsesia traficului. Lucrurile nu se schimbă prea mult faţă d
