Se poate imagina o întreagă regândire a manierei în care operează istoria literară având ca punct de pornire poziţia pe care o deţine în economia schimbării intelectuale un set de concepte. Graţie investigării ţesutului care se naşte în jurul acestor repere, o epocă poate fi restituită / reconstituită ca prin efectul unui joc elaborat de puzzle. Istoria literară se întâlneşte cu teritoriile istoriei ideilor, studiilor politice şi celor culturale. Unitatea în diversitate a unei vârste istorice îşi are reflectarea naturală în pluralismul metodologic care este mobilizat în interogarea ei.
Pe acest fundal, instrumentele de lucru, de la dicţionare până la crestomaţii, au capacitatea de a încuraja acest eclectism fecund şi salutar. În locul replierii către izolarea unei discipline, izolare citită, eronat, ca o garanţie de păstrare a purităţii originare, avem interdisciplinaritatea, cu vocaţia ei de a deschide piste de cercetare şi de a reda obiectul textual unui context care este, prin chiar natura sa, funciarmente eterogen.
Antologia imaginată de Gabriela Omăt, dedicată avatarurilor semantice şi intelectuale ale modernismului literar românesc, de la 1880 până în anul de graţie 2000, este o probă elocventă şi virtuoasă de erudiţie pusă în serviciul efortului de a construi un delicat edificiu de oglinzi paralele: biografia modernismului literar devine calea de acces în interiorul modernităţii intelectuale înseşi, iar dosarul care se naşte este unul în care studiul literaturii luminează o viaţă a ideilor şi a instituţiilor.
Ambiţia ultimă a acestui roman de idei fabulos, pus în pagină de Gabriela Omăt, este aceea de a propune un decupaj nuanţat al unui secol de evoluţie intelectuală autohtonă. Recuperarea unui întreg nivel de voci uitate sau ignorate este dublată de capacitatea de a proiecta un fundal cronologic pe care se plasează, ca într-o naraţiune ba