Helmuth Duckadam mărturiseşte că şi-ar fi dorit, în urmă cu câţiva ani, să ocupe funcţia de preşedinte onorific al clubului din Ghencea. Despre actuala Steaua? E sub „provinciale“. După ce a intrat în Cartea Recordurilor pentru cele patru penalty-uri apărate în finala Cupei Campionilor Europeni din 7 mai 1986, câştigată de Steaua în dauna celor de la FC Barcelona, cariera lui Helmuth Duckadam a fost întreruptă în mod brutal, din cauza unui anevrism, care a impus o intervenţie chirurgicală complicată la braţul drept.
A lucrat ulterior la Poliţia de Frontieră, de unde s-a pensionat pe caz de boală. În ultimii ani a activat şi pe scena politică, ca membru al PNG-CD. Duckadam rămâne o voce importantă în fotbalul românesc, chiar dacă s-a stabilit în umbra Aradului, departe de vâltoarea Ligii I.
„Adevărul": Domnule Duckadam, cât timp credeţi că va mai trece până va mai apăra cineva patru penalty-uri?
Helmuth Duckadam: Nu foarte mult, având în vedere ritmul în care se desfăşoară competiţiile în ziua de astăzi. Probabil că va mai trece însă multă vreme până când această performanţă se va repeta într-o finală de Cupa Campionilor Europeni.
Sincer vorbind, a fost vorba de noroc sau de ştiinţă la Sevilla?
Norocul este important peste tot, aşa a fost la primul penalty, dar a existat o logică după care m-am ghidat apoi.
Ce părere aveţi despre portarii naţionalei României?
La ora actuală n-am nicio preferinţă. Chiar nu pot spune că m-a impresionat cineva în mod deosebit.
Care credeţi că este cel mai bun portar din lume?
Mie îmi place foarte mult Gianluigi Buffon, de la Juventus. Este, fără discuţie, un goalkeeper de superclasă.
Zapata sau Tătăruşanu?
(râde) Grea întrebare. Amândoi au valoare, dar sunt cam inconstanţi.
Cine consideraţi că a fost cel mai
