De mai bine de 50 de ani, numele său se leagă de Teatrul de Revistă românesc. Istoricul şi scriitorul Aurel Storin împlineşte astăzi 73 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Doamne, ce fericit aş fi fost dacă vârsta pe care o împlinesc astăzi aş mai fi ştiut s-o citesc în vechea limbă arameică, de la dreapta la stânga... M-aş fi trezit de dimineaţă ca un bărbat aproape tânăr, de 37 de ani, cu puţin trecut în urmă şi cu mult viitor înainte... Dar aşa... Cine mai citeşte astăzi în arameică? Eu însumi cred că am uitat-o de mult, să tot fie câteva milenii de atunci... Şi mă mulţumesc cu latinitatea mea, care s-a comportat cu mine impecabil: mi-a dat cât am putut să duc. Şi ca bucurie, şi ca necazuri. Nu mă plâng de nimic şi nu consider pe nimeni vinovat de eşecurile mele.
Am avut prieteni minunaţi şi duşmani adevăraţi, nu din aceia care te bârfesc o clipă, două şi apoi te părăsesc. Duşmanii mei au stat lângă mine, întotdeauna, atât cât trebuia. Nu m-au părăsit niciodată. Pot să spun că ei mi-au dat încrederea în mine. Iar acelora mai tineri decât mi-e dat mie să fiu astăzi vreau să le spun: iubiţi-vă duşmanii. Când nu-i veţi mai avea pe ei, nu veţi mai avea nimic.
Am avut norocul să lucrez 50 de ani într-un domeniu care nu e la îndemâna oricui. Am lucrat în teatrul românesc de revistă, un gen de teatru unic în lume. Păstrez în memorie şi în arhivele mele tot ce s-a întâmplat şi s-a scris despre acest gen. Mi-am susţinut o teză de doctorat «magna cum laude» în filologie, prin care iluştri profesori universitari s-au arătat, unii pentru prima dată în viaţa lor, plini de înţelegere şi de respect pentru teatrul românesc de revistă.
Am scris o istorie a acestui gen de teatru, despre care prietenul meu de-o viaţă, Alexandru Arşinel, spune că este o Biblie a Revistei Româneşti. Dragul de el, el n-are de unde să ştie că, de fapt, eu
