Revendicaţi de către şase cinematografii naţionale – Iugoslavia, Grecia, Macedonia, Turcia, Albania şi România) -, cu adevărat greci de origine aromână (născuţi în localitatea Avdela din nordul Greciei), fraţii Manakia sunt consideraţi a fi pionierii filmului balcanic.

În primii ani după apariţia cinematografului, Milton şi Ianaki (al doilea frate fiind cu patru ani mai mare decât primul) realizează primele filme etnografice din Balcani, demersul lor cinematografic fiind astăzi comparat cu cel al regizorului american Robert Flaherty, autorul primului film documentar celebru - „Nanouk" (1922).

Activitatea cinematografică a fraţilor Manakia s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată, de aproape 32 de ani (între 1907 şi 1939), atât ca realizatori de filme, cât şi ca proprietari ai unei săli de cinema (între anii 1921 şi 1939). De asemenea, Milton, mezinul, a activat şi ca fotograf, timp de 62 de ani, realizând o serie impresionantă de fotografii ce documentează viaţa comunităţilor de aromâni din Balcani.

Din producţia cinematografică a fraţilor Manakia s-au păstrat 40 de filme, reprezentând peste 2.500 de metri de peliculă. Marian Ţuţui, redactor-şef la Arhiva Naţională de Filme, a publicat recent cartea „Fraţii Manakia şi imaginea Balcanilor", un studiu cu privire la cariera cinematografică a celor doi cineaşti, în care afirmă: „Avem probabil de-a face cu unele dintre primele filme etnografice din lume!".

În Arhiva Naţională a Filmelor se păstrează un montaj cu titlul „Scene din viaţa aromânilor din Ardeal", semnat Ion şi Milton Manachi, ce include imagini cu bunica autorilor, Despina, din primul film realizat de aceştia în primăvara lui 1907, pe când bătrâna avea 107 ani.

În oraşul Bitolia din Macedonia - unde Milton a avut un atelier de fotografie, ambii fraţi trăind şi lucrând aici o bună parte a vieţii lor - a fost înfiinţat în 1979 un fe