Realizarea neîntârziată a conductei Nabucco este esenţială pentru securitatea energetică a UE.

Proiectul gazoductului Nabucco a fost conceput la Viena în 2002 cu intenţia de a crea un traseu alternativ pentru aprovizionarea Europei cu gaze naturale din bazinul Mării Caspice şi din Orientul Mijlociu. Demararea proiectului a fost amânată în repetate rânduri până în iulie 2009, când reprezentanţii statelor implicate în tranzit au semnat, la Ankara, un acord pentru construirea conductei. Din motive geostrategice, proiectul este susţinut atât de Uniunea Europeană, cât şi de Statele Unite. Conducta va costa în jur de 8 miliarde de euro, va avea un parcurs de 3.300 km şi va trece din Azerbaidjan prin Georgia, Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria, până în Austria. Iniţial, conducta va fi aprovizionată cu gaze din Azerbaidjan, Turkmenistan şi Irak. Ulterior, Kazahstan, Iran şi Egipt s-ar putea conecta la gazoduct ca furnizori. Construcţia conductei va dura cel puţin 5 ani.

În prezent, Rusia furnizează 40% din consumul de gaze din Europa Centrală şi de Est. Majoritatea conductelor spre Vest trec prin Ucraina. Evitând teritoriul Rusiei, conducta Nabucco ar diminua monopolul energetic şi posibilitatea de şantaj ale Moscovei în relaţiile cu statele europene importatoare şi ar preveni stabilirea unui preţ necompetitiv la discreţia companiei ruse de stat Gazprom.

Proiectul Nabucco, preconizat să fie completat în 2014, a fost tergiversat şi sabotat de fostul cancelar german Gerhard Schroeder şi de premierul italian Silvio Berlusconi, care s-au solidarizat cu Gazprom şi au promovat activ interesele Moscovei. În 2006, Gazprom a propus construcţia unei conducte de gaze cu traseu similar care, rivalizând cu proiectul Nabucco, i-ar diminua şansele de realizare. Acest proiect, denumit South Stream, ar conecta portul rus Beregovaia, pe sub Marea Neagră, cu portul bulgar