Înainte de a deveni părintele Serafim de la mânăstirea Râşca, Leonard Aldea a fost Leo, iar Leo a lucrat la Petrom ca ecomist & translator din engleză şi rusă, a semnat cu pseudonimul de Adi Urmanov mai multe volume de poezie de foarte bună calitate, a obţinut prima bursă Soros pentru MA pe poezie la Universitatea Warwick, a ţinut câţiva ani la rând cursuri de creative writing la mânăstirea Râşca (la care au participat unii dintre cei mai interesanţi poeţi tineri cum ar fi Gabriella Eftimie), a absolvit facultatea de Teologie la secţia Pastorală a Universităţii Bucureşti, iar în prezent e doctorand la Universitatea din Durham, secţia de teologie ortodoxă, cu o teză despre Eclesiologia părintelui Sofronie Saharov. Leo este multe lucruri, Leo este şi unul dintre cei mai dragi şi mai vechi prieteni ai mei. L-am surpins pe colegul Costi Rogozanu răsfoind blogul lui Savatie. Am pornit de aici o brumă de discuţie despre cum ar fi dac-ar fi să existe teologie contemporană.. şi ce e aceea?! Şi-a manifestat dorinţa de a-l cunoaşte pe Leo. “Ce se poate întâmpla?! În definitiv suntem toţi doar nişte puşti!” mi-a stigat de câteva ori . Discuţia de mai jos a avut loc la sfârşit de septembrie, anul trecut.

Costi Rogozanu.: De ce vreau să vorbesc cu tine. Mă deranjează că vine dinspre Biserica Ortodoxă Română doar un anume tip de discurs, care nu e vorba că ar fi neapărat violent, ci ultraretrograd, care refuză orice confruntare cu prezentul, cu temele contemporane, ceea ce nu se întâmplă cu biserica catolica, de exemplu

Adriana Gheorghe: Deşi BOR, mai nou, uzează de mijloacele de comunicare contemporane, apare la tv, îţi intră în casă.

Leo aka Serafim: Sunt două lucruri diferite: discursul pe care-l are preotul în biserică şi mai ales la spovedanie şi discursul oficialilor bisericii atunci când sunt puşi în postura de a avea o atitudine. Voi confundaţi biserica