Vorbiţi destul de frecvent şi de apăsat în ultima perioadă despre necesitatea unei reforme în PSD. Cum gândiţi dvs. această reformă?

Ca să fiu foarte sincer, nu am nicio dorinţă de a vorbi despre reformă în acest moment, pentru că, într-un fel, timpul iluziei mele legate de schimbare pare că a trecut. Nu sunt foarte sigur că PSD, acum, în această situaţie, este hotărât că vrea să facă o schimbare esenţială.

Dar se doreşte, măcar?

Schimbarea se doreşte, asta este clar. Ea vine nu numai din partea celor care sunt membri de partid, a celor care sunt activul partidului, dar vine şi din partea societăţii civile, care simte nevoia unui spectru politic uşor de identificat. Oamenii au nevoie să vadă o stângă şi o dreaptă, pentru că acesta este modul stereotipic poate în care gândim încă politica. Părerea mea este că, în primul rând, ar trebui să organizăm această dezbatere.

Ca să nu fie o dezbatere sterilă, prin ce ar trebui ea să se finalizeze?

În primul rând, de unde pornim această reformă? În al doilea rând, cred că ar trebui să structurăm două-trei variante legate de proiectul nostru de societate, al stângii. Fiecare din partid cred că se va alinia unuia dintre aceste proiecte. Apoi, aceste proiecte, la pasul al treilea, ar trebui să fie puse în dezbatere, atât internă, cât şi în dezbaterea publică, a societăţii. Şi în final, cred că aceste proiecte de societate diferite pentru stânga ar trebui supuse, într-un congres, la vot şi apoi, în ultimul pas, se stabileşte echipa în jurul proiectului câştigător. Cred că greşim dacă pornim în această dezbatere gândindu-ne numai cum să schimbăm echipa care se află acum la vârf.

În toate partidele, aceste schimbări s-au tradus printr-o luptă internă pentru putere. Din ceea ce se creionează acum în PSD, se pare că lucrurile se îndreaptă anume în această direcţie.

Acesta este modul cel mai facil