Preşedintele Băsescu cere separarea politicii de afaceri, dar acest lucru nu este posibil atât timp cât poziţiile politice sunt obţinute cu bani, pentru a face şi mai mulţi bani.
Doresc să reafirm importanţa separării clare a afacerilor de politică. Fiecare este liber să aleagă calea care i se potriveşte: binele public sau cel privat. Ambele sunt la fel de legitime, dar confuzia între ele este periculoasă. Acest lucru îl declara, pe 21 decembrie 2009, preşedintele Traian Băsescu la prezentarea jurământului în parlament pentru al doilea mandat.
Nu ştim ce fac oamenii politici cu discursurile pe care le ţin. Ne-ar plăcea să credem că nu uită de ele imediat după ce le-au prezentat. În ultimele luni, dincolo de aspectele murdare ale campaniei electorale, s-a făcut risipă de retorică bine întemeiată şi de declaraţii de intenţii lăudabile. Dacă ar fi transformate în politici măcar câteva dintre ele, atunci lucrurile ar merge ceva mai bine.
Ce şanse realiste există ca politica să fie separată de afaceri? Dăm răspunsul din capul locului, ca să nu apară iluzii: puţine! O cauză importantă se găseşte în modul de funcţionare şi finanţare a partidelor politice şi campaniilor electorale.
Să o luăm cu începutul: democraţia are nevoie vitală de partide, iar partidele au nevoie de bani mulţi pentru a funcţiona eficient. Aceste lucruri nu se negociază. Modul în care partidele fac rost de bani şi efectele pe care aceste practici le produc în politică, în economie, în instituţii ridică însă mari probleme.
În politică se învârt bani mulţi, dar aceasta nu înseamnă că partidele sunt bogate. Sursele de venit sunt multe, dar şi cheltuielile sunt imense, mai ales în campaniile electorale. În România, ca în restul Europei de Est, nivelul subvenţiei publice pentru partide este foarte redus.
Există ţări din Europa Occidentală unde funcţionarea partidelor este
