La 12 ianuarie 1990 - zi de doliu naţional pentru eroii Revoluţiei -, a fost interzis Partidul Comunist Român. În conducerea Frontului Salvării Naţionale s-a produs prima sciziune - Dumitru Mazilu contra Ion Iliescu. "Oamenii de bună-credinţă" s-au liniştit noaptea târziu scandând "Frontul e cu noi!". De mai bine de trei săptămâni, România era ţinută în clocot. După procesul Ceauşeştilor au continuat ştirile despre teroriştii care se opun noii puteri. "La o săptămână după dărâmarea lui Ceauşescu, membrii CFSN se simt în continuare ameninţaţi şi circulă în vehicule blindate", scria la finele lui decembrie Le Monde.
Citându-l pe vicepreşedintele CFSN Cazimir Ionescu, Agenţia France Presse informa că, în România, securitatea încă este o ameninţare. Cotidianul englez Sunday Times deplângea moartea fotoreporterului său Ian Perry: avionul cu care plecase să ducă la Londra filmele fotografice cu imagini de la revolta populară împotriva lui Ceauşescu se prăbuşise din motive necunoscute puţin după decolarea din Bucureşti.
"RĂZBOIUL CIVIL NU S-A TERMINAT ÎNCĂ!"
"Războiul civil nu s-a terminat încă" titra La Reppublica. Iar The New York Times relata despre execuţia dictatorilor români pentru "genocid". "Acuzaţiile împotriva soţilor Ceauşescu au inclus, scria cotidianul citat, «genocidul» a 60.000 de oameni, mulţi dintre aceştia fiind ucişi în luptele de săptămâna trecută; subminarea puterii de stat; distrugerea economiei naţionale şi a valorilor spirituale şi tentativa de fugă din ţară pentru a recupera miliardul de dolari ascuns peste hotare".
DE LA PARASTAS LA REVOLUŢIE
Cu trei zile mai înainte, CFSN adoptase o serie de măsuri privind comemorarea eroilor Revoluţiei. Ziua de 12 ianuarie fusese declarată zi de doliu naţional; Timişoara şi Bucureşti oraşe-martir; Piaţa Palatului din Bucureşti îşi schimba numele în Piaţa Revoluţi
