- Diverse - nr. 457 / 12 Ianuarie, 2010 Exista un complex al soldatului intors de pe campul de lupta, consemneaza scriitorul Daniel Dragan in Apel la memorie. Psihologia moderna, in opinia scriitorului, este preocupata de intoarcerea acasa a soldatilor americani care au luptat in Vietnam, a rusilor intorsi din Afganistan, a soldatilor din Bosnia si Kosovo. Acestia poarta in memorie zgomotele bataliilor, scenele de groaza pe care le-au vazut sau le-au faptuit. Ei raman pe campul de lupta, precum Ulise din poemul lui Radu Gyr Intoarcerea lui Ulise. Aclamat ca rege, cand revine in Itaca, Ulise nu aude uralele multimii, nu vede fastul, priveste in gol, continuand sa fie pe campul de lupta de la Troia: Eu am ramas sub zidurile Troiei... Complexul soldatului intors de pe campul de lupta si poemul lui Radu Gyr ii amintesc scriitorului Daniel Dragan de un prieten plecat din tara, in 1988, in America, pentru a-si gasi libertatea si bucuria de a exista, dupa ce a cunoscut tortura psihica si fizica in inchisorile comuniste, acolo unde i s-au zdrobit nu doar degetele de la maini si de la picioare, ci si sufletul. Dupa mai multi ani, scriitorul Daniel Dragan isi reintalneste prietenul, in America, cu chipul imbatranit si privirea trista, spunandu-i: "Habar n-ai cat rahat este aici!" " _ In America?" "- In diaspora. Intre romani. Umbla lefegiii securitatii printre noi ca paduchii...". Era in anul 2002, precizeaza scriitorul Daniel Dragan, repetand versul lui Radu Gyr: Eu am ramas sub zidurile Troiei...; caci multi "au luat zidurile cu ei in spinare si le poarta prin lume ca pe o inchisoare din care nu mai pot iesi." Autorul Apelului la memorie nu poate evita intrebarile legate de ce ar putea sa faca pentru acesti soldati ai eliberarii care nu mai izbutesc sa se intoarca de la Troia, care, in Tara Libertatii, nu sunt liberi si pe Pamantul Fericirii nu sunt fericiti. Fiinta raman