Prostia e un lucru mare. A fost, este şi va fi peste tot. Ocupîndu-mă de acest subiect, m-am simţit de-a dreptul copleşit. Vorba lui Creangă: „Din ce în ce dau peste dobitoci“. Dacă eşti atent la fenomen, poţi ajunge să crezi că la noi prostia e chiar fundamentul societăţii.Fiindcă dincolo de prostia absolută şi individuală, aceea în faţa căreia amuţeşti şi căreia cu toţii îi putem cădea uneori victime, există şi prostia unui sistem, a unei societăţi. Să luăm ca exemplu Bucureştiul. Cum poate fi văzut un oraş în care maşinile au ajuns să se înghesuie zilnic pe străzi, pînă la blocajul total, după ce în urmă cu mai bine de zece ani, un studiu japonez îi avertiza pe edili că, dacă nu fac nimic, chiar aşa se va întîmpla. Ei bine, n-au făcut nimic din ce trebuia, fiindcă erau prea deştepţi.Atît de deştepţi încît au instalat semafoare care mai mult încurcă (unele au fost ulterior chiar desfiinţate), au schimbat borduri de granit cu borduri de beton, au asfaltat şi reasfaltat străzi asfaltate, au permis demolarea în neştire a clădirilor vechi şi valoroase, au permis construirea de cartiere scumpe, urîte şi nefuncţionale (pentru care s-au găsit destui cumpărători fraieri), au lăsat companiile de cablu, telefoane, electricitate să-şi înşire şi să-şi încrucişeze milioanele de fire pe toţi stîlpii de pe toate străzile, au plătit sume enorme pentru deszăpezire şi apoi au îmbrăţişat principiul că, de fapt, nu se poate deszăpezi atunci cînd ninge. În marea lor inteligenţă şi competenţă, au lăsat ani de zile Bucureştiul în postura unică între capitalele europene de a nu avea o staţie de epurare a apelor. Cu alte cuvinte, noi încă ne facem nevoile direct în Dîmboviţa. Sînt doar cîteva exemple foarte cunoscute. Veţi spune că e vorba de ticăloşie, de furt, de lipsă de organizare, de înapoiere sau de indolenţă. Veţi spune că aceia care au făcut toate lucrurile astea au avut de cî