Ce-ar fi dacă, într-o dimineaţă, italienii s-ar trezi şi ar descoperi că nu mai există imigranţi în ţara lor?
Cum şi-ar mai bea italienii cafeaua de dimineaţă, dacă de la cafeneaua preferată ar lipsi chelneriţele chinezoaice? Cum ar mai cumpăra fructe din piaţă, dacă negustorii marocani s-ar evapora brusc? Cum s-ar descurca bătrâna italiancă, dacă într-o dimineaţă îngrijitoarea ei româncă ar dispărea? Cum s-ar mai înălţa clădirile, cum s-ar mai finaliza o staţie de metrou, dacă muncitorii moldoveni, ucrainieni sau români nu s-ar mai prezenta pe şantiere? Cine ar mai culege portocale, în sudul Italiei, dacă toţi imigranţii care trudesc pentru câţiva euro pe zi ar dispărea?
Aşa s-a întrebat şi scriitorul Vladimiro Polchi, în romanul său "Blacks Out, o zi fără imigranţi", care va fi lansat în Italia în această săptămână.
ZIUA CÂND STRĂINII N-AU MAI VENIT LA MUNCĂ
"Am scris un roman în care toate personajele şi toate cifrele sunt adevărate. Am făcut cronica unei zile în care italienii descoperă cu stupefacţie că străini nu s-au prezentat la muncă. Şi aşa îşi dau seama de cât sunt de importanţi aceşti străini. Dar s-a mai întâmplat ceva (...), în lunile în care am lucrat pentru carte şi în timpul întâlnirilor cu diverse asociaţii ale imigranţilor, sindicate, organizaţii catolice. S-a născut un mare comitet. Scopul? Să se încerce să se treacă de la ficţiune literară la realitate. Şi aşa comitetul - din care fac parte asociaţii de imigranţi ca Arci, Acli, Migrantes, radicalii de la Asgi, reprezentaţii imigranţilor din marile confederaţii sindicale Cgil, Uil şi Sei Ugl... - au decis că 20 martie va fi o zi fără imigranţi. O grevă în adevăratul sens al cuvântului. Cu siguranţă o iniţiativă pentru ca imigranţii să se facă simţiţi, pentru ca ei să conteze, pentru a nu mai fi invizibili", a declarat Vladimiro Polchi,