Nici presa şi nici politicienii sau sindicaliştii nu par să aibă dorinţa şi foarte probabil competenţa necesare pentru a explica onest şi inteligent opiniei publice cum arată în realitate situaţia economică a ţării, în general, şi bugetul pe 2010, în particular.

Noul preşedinte al Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, a declarat recent că Europa nu-şi mai poate permite modelul de bunăstare socială cu care s-a obişnuit, mai ales în ultimele 3 decenii, şi că trebuie să adopte urgent reforme economice. E foarte posibil ca remarcele sale să fi fost inspirate, între altele, şi de ceea ce se întâmplă în Grecia, ţară care aparţine zonei euro şi traversează probabil cea mai gravă criză financiară din perioada postbelică. Escaladarea cheltuielilor de natură socială promovate generos şi iresponsabil de politicienii greci din raţiuni electorale au condus la un deficit bugetar care anul trecut a atins nivelul record de 12,7 procente din PIB. Cumulat, datoria publică a Greciei a ajuns astfel la peste 350 de miliarde de euro, adică 113 procente din PIB.

Informaţiile de mai sus merită cu siguranţă reamintite în contextul discuţiilor legate de proiectul bugetului României pentru anul 2010. Din două motive. În primul rând, pentru că trebuie înţeles contextul internaţional la care trebuie să ne raportăm atunci când discutăm situaţia economică a ţării. Şi, în al doilea rând, pentru a enunţa elementele esenţiale care ar trebui să stea la baza dezbaterii publice autohtone pe acest subiect, care adesea pare desprinsă din literatura science fiction. În egală măsură, politicieni, lideri sindicali, dar şi jurnalişti emit cu nonşalanţă păreri cu desăvârşire rupte de realitate. Fie din raţiuni propagandistice, fie pentru că, pur şi simplu, nu ştiu despre ce vorbesc. În plus, cea mai mare parte a presei nu pare să fi avut nici dorinţa şi foarte probabil nici competenţa necesare pe