Închiderea unor publicaţii din trustul condus de S.O. Vântu şi disponibilizările care se anunţă la Jurnalul Naţional au suscitat nenumărate luări de poziţie în presa scrisă sau pe Internet.

Unul dintre cele mai tranşante articole este cel apărut pe HotNews.ro, sub semnătura lui Dan Tăpălagă. „Imperiul lui Sorin Ovidiu Vântu a început să se clatine în primele zile după alegeri, însă prăbuşirea trustului Realitatea înseamnă falimentul unui soi de FNI jurnalistic, dependent de resursele publice şi de puterea politică. Nu moare ceva sănătos, crapă o afacere putredă.“ Tăpălagă scrie că, atunci „când banii din care sunt plătiţi gazetarii sunt curaţi, presa se curaţă şi ea. Când sursa banilor e murdară, presa joacă şi ea murdar. Când banii negri se împuţinează, unele ziare se închid. Când banii albi se împuţinează, presa sănătoasă suferă cumplit“ şi conchide: „parcă se poate respira mai uşor fără toxinele lor“.

Articolul lui Dan Tăpălagă, La moartea presei cu etaj, a primit, după cum era de aşteptat, câteva replici la fel de dure. Una dintre ele, Bucuria proştilor la moartea unui câine hodorogit, a apărut pe Vox Publica şi este semnată de Iulian Leca. „Deontologii de serviciu ai presei româneşti, conştiinţe puritane ale moralismului public, au salutat şi au dansat peste cadavrele proaspete ale celor patru ziare. Trebuie să ai o mare putere de iluzionare să crezi că, odată cu cele patru ziare, au murit cei mai murdari făptaşi ai presei şi că, tocmai de asta, ei îşi merită soarta.“ Iulian Leca se întreabă în continuare retoric: „cine se consideră nepătat“, în sensul că cine nu a fost martorul unei „complicităţi mai mari sau mai mici cu puterea, cu politicul“. Întrebarea nu a primit încă un răspuns precis, ceea ce nu înseamnă nici că astfel de jurnalişti nu există, nici că poţi folosi sintagama „deontolog“ pe post de adjectiv, după formula Ciutacu. Tema l-a inte