Nu ducem lipsă de replici şi declaraţii din cele mai amuzante. Şi nu pentru că politicienii noştri ar avea umor, nicidecum. "Poantele" cu aer buimac au în spate umorul involuntar. De pildă, în Brăila, la PDL se lucrează cu "categorii" grele, de forţă. Întrebată de soarta bugetului, Giana Pătraşcu spune: "Normal şi drept ar fi ca să treacă".

Cum adică "drept"? Există cumva în această afirmaţie vreo inserţie etică, religioasă? Sau, poate, juridică? E imposibil să nu te gândeşti de ce acest Kant al politicii brăilene consideră "drept" ca bugetul să treacă. Apoi, de pe baricada socialistă, primarul Simionescu vine cu o altă "analiză" complicată privind bugetul şi spune: "Bugetul naţional este unul care, probabil, nu va satisface nevoile nici pe jumătate". Întrebările sunt irepresibile: care nevoi? Şi de ce "poate"? Există posibilitatea, totuşi, să existe un anumit grad de satisfacere? În fine, ce să mai zici? Pe lângă incursiunile metafizice ale lui Vanghelie şi fantasmele guturale ale lui Orban, astea-s simple acadele de sezon.

Piesa de rezistenţă a acestui balamuc vesel şi îngrijorat, serios şi băşcălios, hotărât şi nehotărât, este - cine altcineva? - Crin Antonescu, oracolul nostru naţional, proorocul nostru politic, "altfel"-ul nostru european. După ce a avertizat sigur pe el că PNL nu va vota bugetul şi după ce a constatat mulţumit că "nesimţirea" s-a instalat conform predicţiei lui astrale, Crin Antonescu a rămas perplex în faţa "scrisorii" lui Relu Fenechiu, care - mai direct spus - cere PDL-ului cele mai importante trei ministere ca PNL-ul să intre la guvernare. Măi, ce grozăvie! Lovit în puritatea lui, dezechilibrat, înjunghiat pe la spate, Crin Antonescu, tulburat fără să o arate, glăsuieşte: "Putem să discutăm, dacă vreţi, de scrisorile lui Constantin Noica, scrisorile lui Cioran. Deocamdată despre scrisorile pe care încă nu le-a scris d