Editura „noi media print“ a publicat recent volumul „Mecena şi comanditari. Artă şi mesaj politic“ de Gabriel Badea-Păun. Cartea cuprinde articole şi studii publicate de autor timp de zece ani, în limba franceză, în reviste de istoria artei.

Gabriel Badea-Păun a urmărit, în arhive şi colecţii publice şi particulare din România, Franţa, Anglia şi SUA, relaţiile dintre colecţionarii şi comanditarii de artă români şi artiştii din ţară, dar mai ales din Occident din secolul al XIX-lea până la cel

de-al Doilea Război Mondial.

Este un subiect rar şi incomplet tratat până acum din cauza accesului dificil al istoricilor de artă români la surse externe de informaţie. Volumul acoperă astfel o lacună a domeniului, oferind date de multe ori inedite pentru cititorul din ţara noastră.

Artă funerară şi sculptură neoclasică

Textele refac povestea unei lumi pentru care arta, mondenă sau funerară, era o parte indispensabilă a existenţei, iar relaţia cu artiştii implica uneori mai mult decât raportul comanditar-executant. Puţină lume mai ştie astăzi, de exemplu, că în cimitirul parizian Père Lachaise există Capela Bibescu-Brâncoveanu, comandată de Gheorghe Bibescu unui arhitect renumit în epocă pentru acest tip de construcţii, Antoine-Martin Garnaud, „închinată amintirii celei de-a doua soţii a sa, Maria Văcărescu", dar în care există şi mormântul celebrei Anne de Noailles.

Analiza stilului construcţiei, a decoraţiei exterioare şi a celei interioare, realizate de Auguste Leloir, cunoscut pentru pictarea mai multor biserici pariziene, demonstrează că „pentru arta funerară franceză de la mijlocul secolului al XIX-lea, ea constituie un exemplu interesant, iar pentru rolul pe care imaginea sa l-a avut în difuzarea unui model de artă funerară franceză în elita românească a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, ea se află la originea acestui gust