In cel mai recent documentar al sau, care intra vineri pe ecranele din Romania, Michael Moore se ia la tranta cu capitalismul si cu bancile pe acordurile crizei economice mondiale. Nu e la fel de prolific la capitolul happeninguri, dar tot se duce cu un sac gol pe Wall Street, tocmindu-se cu bodyguarzii – “Am venit dupa banii poporului american!”, sau leaga o banda galbena cu “Crime scene” pe trotuarele din fata marilor banci. Spre deosebire de celelalte filme ale sale, tema e abstracta si probabil prea vaga pana si pentru el.
Un film despre capitalism nu e o surpriza din partea lui Michael Moore. In aceeasi estetica populista, poate mai populista decat de obicei, Moore e in stare sa afiseze un grafic pe muzica din “Carmina Burana” in care sa arate ca din 1980 incoace veniturile sefilor executivi ai firmelor au crescut cu 649% fata de cele ale muncitorilor.
Doar el poate compara decaderea Romei cu decaderea capitalismului, doar el e in stare sa monteze un generic de deschidere din imagini cu spargatori de banci in actiune, surprinse de camerele de supraveghere.
Punerea in aceeasi ecuatie a religiei si capitalismului suna ca o optiune nu doar ieftina, ci si ineficace
Logica lui Moore simplifica lucrurile, e in stare sa taie adanc pentru a ajunge la concluzia dorita, chiar daca uneori asta presupune scoaterea din context a anumitor aspecte sau manipularea spectatorului prin montaj sau elemente-santaj (de pilda, un copil care isi plange mama).
Iata un exemplu (benign) despre cum cineastul manipuleaza adevarul fara sa trunchieze, de fapt, realitatea, doar decupand ce ii e necesar: Cand face trecerea de la centrul de detentie pentru minori din Pennsylvania la situatia economica precara a pilotilor americani de linie, Moore se foloseste de unul dintre adolescentii care fusesera inchisi in centrul respectiv si care ia acu
