- Cultural - nr. 458 / 13 Ianuarie, 2010 Mircea Eliade a aratat un interes deosebit marilor personalitati ale culturii romanesti, fie ca ele apartineau trecutului, fie ca ii erau contemporane. De altfel, el considera ca pilonii fundamentali ai spiritualitatii romane sunt Constantin Brancusi, in artele plastice, George Enescu, in muzica, si Mihai Eminescu, in literatura. In aceasta privinta, cercetatorul Mircea Handoca remarca: "Numele celui mai reprezentativ poet apare inca din insemnarile de inceput ale lui Eliade, insa se pare ca pentru prima data reflecteaza temeinic asupra structurii de tip enciclopedist a poetului in toamna anului 1926, cand il alatura celorlalte figuri proeminente: Dimitrie Cantemir, B.P. Hasdeu si N. Iorga". Contributiile lui Mircea Eliade in domeniul eminescologiei nu au fost de circumstanta, ci deosebit de creatoare pentru ca hermeneutica miturilor i-a permis lui Eliade sa inteleaga "singularitatea eminescianismului in raport cu tot ce s-a faptuit pana la acesta in literatura universala." Constatam ca numele lui Eminescu se regaseste atat in insemnarile din memorialistica sa, cat si intr-o serie de studii si articole publicate intre 1933 si 1985.Totusi, prima insemnare despre Eminescu este din toamna anului 1926, cand, intr-un studiu despre Hasdeu, apare urmatoarea nota: "Eminescu n-a avut timp sa-si defineasca toate contururile personalitatii sale. A vadit totusi o structura enciclopedica si vadite tendinte catre poligrafie." Specialistul considera ca "ingemanarea dintre specificul national si universal, continuitatea filonului romanesc de-a lungul veacurilor si creatia populara ca permanent izvor al culturii noastre[...](sunt) dominantele spiritualitatii romanesti in viziunea lui Mircea Eliade." De altfel, intr-un articol publicat in "Revista de istorie si teorie literara" din 1985, Eliade aduce un elogiu aparte poetului national: "Deas