Bugetul pe 2010 se indreapta fara mari emotii spre adoptare. Opozitia vrea sa dea mai mult, ca doar nu da de la ea, Guvernul tine punga stransa, ca nu are de unde. Nu e nici cel mai bun, nici cel mai rau buget posibil. Dar este in mod cert un buget fara viziune, iar Romania exact de viziune are nevoie ca de aer.
Prin acest document fundamental, Guvernul ar fi trebuit sa stabileasca prioritatile, altfel spus directia in care se indreapta Romania. Nu discutam aici oportunitatea unei viziuni sau a alteia, ci doar existenta lor.
Considera Executivul ca Romania are nevoie de investitii pentru a iesi din criza? Atunci ar fi trebuit sa le aloce partea leului. Considera ca mediul de afaceri si consumul trebuie stimulate? Nu vedem in buget si legislatia fiscala niciun stimulent, ci, dimpotriva, se profileaza o inasprire a fiscalitatii, desigur mascata sub diferite taxe inedite.
Considera Guvernul ca statul trebuie restructurat? Atunci nu ar fi trebuit sa vedem ca o treime din veniturile bugetare se duc pe salariile bugetarilor. Sau poate considera Guvernul ca Romania trebuie sa fie un stat social? Foarte bine, nu avea decat sa dea nu 30%, ci 50% din veniturile bugetare pentru pensii si sa introduca impozitul progresiv.
Guvernul Boc nu vadeste prin acest buget niciun strop de viziune, nicio strategie pentru evolutia Romaniei. Este doar un buget de supravietuire, care respecta chinuit indicatorii impusi de FMI. Cu banii fondului, cei europeni si cei imprumutati de prin banci, Romania va evita incetarea de plati si, bazandu-se pe exporturi, taras-grapis, va ajunge la limanul crizei.
Dar Romania nu se termina odata cu criza. Romania ar trebui sa reinceapa odata cu finalul crizei. Iar acest reinceput trebuie gandit si croit inca de acum. Asta inseamna viziune si exact asta lipseste.
Insa ar fi o nedreptate sa