Aşa de bun a fost programul "Prima Casă", atât de pozitive şi de extinse efectele, atât de numeroşi clienţii, încât Guvernul a găsit de cuviinţă să îl prelungească şi pentru anul în curs. Oficialii au precizat că dacă au fost accesate doar 485 milioane de euro din limita plafonului de garantare de 1 miliard de euro, acest proiect poate fi rostogolit şi în 2010 până la epuizarea sumei. Asta de ca şi când am avea un stat care dă pe dinafară de excedente bugetare, nu unul care se împrumută la câteva săptămâni pentru a asigura plata salariilor şi a pensiilor.
Pentru ca "Prima Casă", un program care nu s-a distins prin succese deosebite, să fie justificat în faţa opiniei publice, guvernanţii au avut grijă să îl prezinte într-o nouă dimensiune, una axată pe achiziţionarea de locuinţe noi, şi nu pe vânturarea în piaţă a aceloraşi apartamente vechi. Astfel, ar urma ca "Prima Casă" să sară din obiectivul social iniţial şi de stimulare al sectorului imobiliar, adresându-se şi comenzilor noi din industria construcţiilor. Am fost asiguraţi că ar fi vorba de o măsură anticriză, economia reală fiind beneficiara unui "efect multiplicator" (ce sintagme a reuşit să prindă din zbor constituţionalistul Emil Boc!).
Programul guvernamental ar fi deci un factor coagulator pentru refacerea unui lanţ economic în domeniul creditării ipotecare ce s-a rupt la declanşarea crizei. Dacă ar fi să acceptăm această premisă, am înţelege că băncile - care plătesc cu bani grei experţi, analişti, manageri, "expaţi", ofiţeri de credite - sunt incapabile să găsească noi clienţi solvabili fără a avea plasa de siguranţă a garanţiei guvernamentale. De asemenea, constructorii ar rămâne cu utilajele în drum şi cu muncitorii cu braţele încrucişate negăsind oportunităţi de piaţă. Finalmente, clienţii finali nu ar reuşi să îşi deschidă capul în faţa oportunităţii nemaiîntâlnite de a achiziţiona o
