Am incetat de foarte multa vreme sa mai cumpar ziare romanesti. Si nu pentru ca le dispretuiesc sau nu am incredere in ele ci pentru simplul motiv ca imi e mult mai usor sa le citesc pe net. Acasa, in metrou sau la birou. Nu sunt singurul. In afara de vreo doua reviste, am abandonat de ceva vreme printul. Citind toate stirile de zilele astea despre redactii inchise si ziaristi concediati, ma intreb daca nu cumva ar trebui sa ma simt vinovat. Evident, nu e cazul, dar, dincolo de gluma, criza presei romanesti este una reala. Semnele sunt pe toate tarabele care de la inceputul anului au mai putine titluri de oferit. Cu toate astea nu cred ca asistam la inceputul sfarsitului pentru presa tiparita. E mai degraba un fel de recul, de re-asezare a pietei si de reconsiderare a prioritatilor. Extinderea agresiva pe print a Adevarul Holding e o dovada. Nu stiu cat va tine dar, pare abia la inceput iar cotele de piata castigate in ultimele luni sunt uriase. Unde au reusit ei, vor mai reusi si altii. Cateva idei despre “moartea presei tiparite”: Ziarele raman totusi surse importante de informatie. Uitati-va numai de cate ori sunt citate ca sursa primara a informatiilor preluate si mestecate apoi la televiziuni sau pe bloguri. Se intampla inca, destul de frecvent, credeti-ma. Apoi urmariti cei cativa editorialisti mari. Au uneori momente bune care se lasa texte memorabile. Astfel de texte sunt citate in extenso pe Facebook si Twitter sau distribuite pe mail prietenilor sau colegilor de birou. Ziarele vor trebui sa se impace totusi cu ideea ca au pierdut de multa vreme batalia pentru breaking-news. De aceea nu cred ca mentinerea unui ziar doar pentru difuzarea pe print a stirilor de ieri e justificata in vreun fel. La ora la care scriu, pe Twitter sunt mii de post-uri despre cutremurul din Haiti. Pe site-urile de stiri se publica deja primele reactii ale guv