- Cultural - nr. 458 / 13 Ianuarie, 2010 MOTTO: "Unicul dor al vietii mele fiind ca sa-mi vad natiunea mea fericita" (Avram Iancu, Campeni, 20 decembrie 1850, Scrisoare-testament) In noaptea de 10/11 octombrie 2009, pelerinii Cercului ASTRA Iernut innopteaza la Liceul Energetic din Deva. Barbatii sunt cam "sifonati": la fotbal, echipa Serbiei tocmai a zdrobit-o pe cea a Romaniei cu un neverosimil 5-0. Asa, ca intre frati balcanici, aflati cu totii la portile Bizantului si ale Levantului. Dimineata urcam in autocar si ne indreptam spre cetatea Devei. O cetate cocotata, ca un cuib de vulturi, pe un deal inalt de 200 de metri. Ne gandim la munca titanica a taranilor iobagi, care, probabil, cu carele cu boi, au carat piatra cu piatra pana acolo sus pentru a construi cetatea. Noi urcam cu o ingenioasa telecabina. Dar nu toti au acest curaj. Ultimii 100 de metri, pana sus, sunt absolut verticali. Adrenalina in stare pura. Sus, cetatea e in ruina, asa ca privim siderati la schelele care amintesc de o incercare de reconstructie abandonata. Pe marginea prapastiei, un porumbel ma priveste impertinent. Vreau sa-l prind, dar, in ultima clipa, isi ia zborul si planeaza in jos, spre Deva. Abia acum realizam ce imagine panoramica, splendida, oferea orasul Deva in acea zi minunata de toamna. Apoi, odata cu intrarea autocarului in orasul Brad, realizam ca am patruns in minunata Tara a Motilor. In centrul orasului, remarcam o replica, in piatra si in metal, a steagului de lupta al vitejilor daci: sarpele cu cap de lup. Ne indreptam spre satul Vata de Jos, amplasat la hotarul judetelor Alba si Arad. Aici, intr-o extraordinar de frumoasa depresiune a Muntilor Metaliferi, e amplasata manastirea Crisan. O manastire care, pur si simplu, iti taie respiratia cat este de frumoasa si de ingrijita. In dreapta sunt ruinele vechii manastiri si chiliile supraetajate ale celor 30 de calugari.