- Cultural - nr. 459 / 14 Ianuarie, 2010 In 15 ianuarie 1850 - deci cu 160 de ani in urma, vedea lumina zilei in casa sotilor Eminovici un baietel care musai ca era tare frumos la chip. Dar s-a dovedit a fi si ager la minte de vreme ce Mihai avea sa devina marele poet al neamului sau romanesc! Saisprezece ani mai tarziu, adolescentul de atunci va cuteza a purcede, din Moldova lui natala, la un lung si anevoios drum spre tinuturi transilvane. Alegand ca locuri de odihna si de popas _ documentar, mai ales, satele romanesti si oamenii lor, locuri pe care avea sa le cante in versuri ca nimeni altul pana la el! Il indemnau la drumetie povestile, sfaturile si povetele profesorului sau drag de gimnaziu de la Cernauti, transilvaneanul Aron Pumnul (1818-1866), de loc din Cuciulata-Rupea a Tarii Barsei si a Fagarasului. Apoi, pildele si invataturile corifeilor "Scolii Ardelene" din "Mica Roma" a Blajului; satul Vadu, din prejma Sercaiei Vaii Oltului, pastrator a numeroase familii cu numele sau de Eminovici. Il mai atragea si asezarea din vecinatatea Vadului, Sinea Veche, in care isi aveau demnii lor urmasi, istoricul Gheorghe Sincai (1754-1816) si literatul Iosif Vulcan (1841-1907), cel care-i va publica cea dintai poezie in revista oradeana "Familia" si il va si "reboteza" pe Mihai, latinizandu-i numele in Eminescu. Si pentru ca adora si pretuia nespus de mult satul romanesc si pe locuitorii lui, poetul-adolescent se va opri, in drumul sau prin Transilvania, din vara anului 1866, in Tulghes, Corbu si in Toplita Romana; in Deda Vaii Muresului si in Sancelul Blajului, odihnindu-se sub Teiul-simbol de astazi, de pe drumul ce duce spre Crucea-Monument, inaltata intru aducere aminte a faptelor savarsite de Avram Iancu (1824-1872). Coplesit de aceste imagini si trairi emotionale purcede din nou la drum transilvan, ajungand, intr-un tarziu, la Sibiu, precum si in cateva sate