O zi m-am ţinut departe de ziare , radio şi televizor şi am ratat distracţia: Dan Bittman consiler la finanţe pe chestiuni de feed back!!??? Adică ce spune poporul despre taxe şi impozite? Dacă le place ministrul? Am râs cu poftă, după care mi-am şters lacrimile de la râs şi am trecut la plâns. Nu am nimic cu Dan Bittman şi aş vrea să se ferească de ridicol şi să facă ce ştie mai bine. Nu am nimic nici cu ministrul Vlădescu, are un an greu în faţă şi orice va face tot va primi nişte ouă clocite cadou.
Chestiunea nu-i de râsu’, ci de plânsu’. Guvernul concediază oameni din sistemul public după următoarele criterii, strâns legate de competenţă: cei care nu au copii – afară, soţul cu salariul mai mic – afară, cei care mai au 5 ani până la pensie – afară. Numai criterii de competenţă, nu?! ,,Umane”, da, dar competenţa??? Şi uite aşa mă întorc la Dan Bittman. Domnia sa va fi plătit de la buget ca să îi spună ministrului de finanţe ce zice lumea? Pentru asta e suficient să deschizi ziarele, televizorul şi radioul. Pentru asta exisă nişte funţionari care fac revista presei. Pentru asta e suficient să te duci pe la Forţele de Muncă. Dar un om angajat?! In fine, sigur că poţi întreba un prieten, dar fără bani, fără funcţie şi fără titulatură. Am prieteni care sunt oameni politici. Şi tocmai pentru că suntem prieteni dacă ceva nu mi se pare OK le spun. Şi putem discuta cinstit din diverse motive: nu mă interesează să îi linguşesc pentru că nu iau bani şi nu am funcţii. Putem să nu fim de acord şi argumentăm, pentru că nu avem o relaţie şef-subaltern şi nu ţin să îmi păstrez postul, cel mult prietenul. Şi încă ceva: aceste discuţii sunt abolut particulare şi pe principiul ,,amicus Plato, sed magis amica veritas”.
Aşa că, dincolo de glumă, dl. Vlădescu poate afla oricând de la Dan Bittman ce zice poporul ( care o fi poporul ăla pe care
