Nefiind rezultatul unui efort susţinut, concentrat pe o perioadă îndelungată şi avînd puţine şanse sădevină cărţi de referinţă, volumele ce reunesccronici literare sau articole eseistice sînt din startsocotite de mulţiinferioarecelorunitare,sistematice, vertebrate de o anumită temă, cum ar fi monografiile, de exemplu. Meritul acestor scrieri este, însă, de altă natură, şi anume acela de a aduce cu ele respiraţia naturală a fragmentului. În ele se răsfrîng atîtliniile frînte ale istoriei (sociale, politice, literare), cît şi o viziune personală (re)compusă din idei fugarnice, care, uneori, peste ani, îşi află statornice validitatea (sau măcar coerenţa), iar alteori ni se arată desperecheate, contradictorii sau de-a dreptul spulberate. Îşi au propria lor viaţă, cu creşteri şi descreşteri,avînd şi o unitateal cărei senspoate fi căutat în fantasmele pe care le secretă. În astfel de texte, ochiul unui scriitor veritabil detectează mişcarea la o altă scară, precum ochiul albinei, fiind atras de reflexia în ultraviolet a lumii, în care se vede parcă mai bine ceea ce lipseşte.

Cum am spînzurat-o pe Emma Bovary, cea mai recentă carte semnată de Doina Jela, conţinearticole publicate de aceasta între anii 2006 şi 2008 în revistele Tomis, Vatra şi Observator cultural, articoleîn care autoarea a luat atitudine, la cald, faţă de evenimente mai mult sau mai puţin vizibile în forfota vieţii noastre de zi cu zi. Sînt răscolite în mintea cititorului întîmplări cu potenţial conflictual, care ne-au ţinut, la vremea aceea, captivi sau ale căror ecouri ne urmăresc zi de zi, pe tăcute, dar împovărător. Din concentrarea lor ia naştere un inventar de năravuri psiho-sociale ale românimii, „fantasma“ mistuitoare a cărţii fiind evidenţiată la un moment dat chiar de autoare: „Ce face din România un loc în care e atît de greu de trăit, încît cineva i-a zis, la un moment dat, «